pregeta
Romanian
Etymology
Probably from a Vulgar Latin root *prigitāre, from Late Latin pīgritārī, from Latin pīgrārī, pīgrāre, present active infinitive of pīgrō. Less likely from a root *prae-agitāre < prae + agitāre.
Verb
a pregeta (third-person singular present pregetă, past participle pregetat) 1st conj.
- (popular) to waver, hesitate; also, to dilly-dally
Conjugation
conjugation of pregeta (First conjugation)
| infinitive | a pregeta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | pregetând | ||||||
| past participle | pregetat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | preget | pregeți | pregetă | pregetăm | pregetați | pregetă | |
| imperfect | pregetam | pregetai | pregeta | pregetam | pregetați | pregetau | |
| simple perfect | pregetai | pregetași | pregetă | pregetarăm | pregetarăți | pregetară | |
| pluperfect | pregetasem | pregetaseși | pregetase | pregetaserăm | pregetaserăți | pregetaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să preget | să pregeți | să pregete | să pregetăm | să pregetați | să pregete | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | pregetă | pregetați | |||||
| negative | nu pregeta | nu pregetați | |||||