reînvia
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a reînvia (third-person singular present reînviiă, past participle reînviat) 1st conj.
- to revive
Conjugation edit
conjugation of reînvia (first conjugation, no infix)
| infinitive | a reînvia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | reînviind | ||||||
| past participle | reînviat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | reînvii | reînvii | reînvie | reînviem | reînviați | reînvie | |
| imperfect | reînviam | reînviai | reînvia | reînviam | reînviați | reînviau | |
| simple perfect | reînviai | reînviași | reînvie | reînviarăm | reînviarăți | reînviară | |
| pluperfect | reînviasem | reînviaseși | reînviase | reînviaserăm | reînviaserăți | reînviaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să reînvii | să reînvii | să reînvie | să reînviem | să reînviați | să reînvie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | reînvie | reînviați | |||||
| negative | nu reînvia | nu reînviați | |||||