recolta
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French récolter.
Verb edit
a recolta (third-person singular present recoltează, past participle recoltat) 1st conj.
- to harvest
Conjugation edit
conjugation of recolta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a recolta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | recoltând | ||||||
| past participle | recoltat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | recoltez | recoltezi | recoltează | recoltăm | recoltați | recoltează | |
| imperfect | recoltam | recoltai | recolta | recoltam | recoltați | recoltau | |
| simple perfect | recoltai | recoltași | recoltă | recoltarăm | recoltarăți | recoltară | |
| pluperfect | recoltasem | recoltaseși | recoltase | recoltaserăm | recoltaserăți | recoltaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să recoltez | să recoltezi | să recolteze | să recoltăm | să recoltați | să recolteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | recoltează | recoltați | |||||
| negative | nu recolta | nu recoltați | |||||