sâneca
Romanian edit
Etymology edit
Probably from a Vulgar Latin *sānicāre, from Latin sānus. Less likely from a root *signicāre (“make the sign of the cross”). Preserved only in some old texts relating to enchantments.[1]
Verb edit
a sâneca (third-person singular present sâneacă, past participle sânecat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of sâneca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a sâneca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | sânecând | ||||||
| past participle | sânecat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | sânec | sâneci | sâneacă | sânecăm | sânecați | sâneacă | |
| imperfect | sânecam | sânecai | sâneca | sânecam | sânecați | sânecau | |
| simple perfect | sânecai | sânecași | sânecă | sânecarăm | sânecarăți | sânecară | |
| pluperfect | sânecasem | sânecaseși | sânecase | sânecaserăm | sânecaserăți | sânecaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să sânec | să sâneci | să sânece | să sânecăm | să sânecați | să sânece | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | sâneacă | sânecați | |||||
| negative | nu sâneca | nu sânecați | |||||