sălășluință

Romanian

Etymology

From sălășlui +‎ -ință.

Noun

sălășluință f (plural sălășluințe)

1. house, dwelling

Declension

Declension of sălășluință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) sălășluință	sălășluința	(niște) sălășluințe	sălășluințele
genitive/dative	(unei) sălășluințe	sălășluinței	(unor) sălășluințe	sălășluințelor
vocative	sălășluință, sălășluințo		sălășluințelor

References

• sălășluință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN