scutință

Romanian

Etymology

From scuti +‎ -ință.

Noun

scutință f (plural scutințe)

1. (obsolete) protection
2. shelter

Declension

Declension of scutință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) scutință	scutința	(niște) scutințe	scutințele
genitive/dative	(unei) scutințe	scutinței	(unor) scutințe	scutințelor
vocative	scutință, scutințo		scutințelor

References

• scutință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN