sfârșință

Romanian

Etymology

From sfârși +‎ -ință.

Noun

sfârșință f (plural sfârșințe)

1. (obsolete) end

Declension

Declension of sfârșință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) sfârșință	sfârșința	(niște) sfârșințe	sfârșințele
genitive/dative	(unei) sfârșințe	sfârșinței	(unor) sfârșințe	sfârșințelor
vocative	sfârșință, sfârșințo		sfârșințelor

References

• sfârșință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN