socotință

Romanian

Etymology

From socoti +‎ -ință.

Noun

socotință f (plural socotințe)

1. point of view
2. discernment

Declension

Declension of socotință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) socotință	socotința	(niște) socotințe	socotințele
genitive/dative	(unei) socotințe	socotinței	(unor) socotințe	socotințelor
vocative	socotință, socotințo		socotințelor