strănuta
Romanian edit
Alternative forms edit
Etymology edit
Inherited from Latin sternūtāre, present active infinitive of sternūtō, frequentative of sternuō.
Verb edit
a strănuta (third-person singular present strănută, past participle strănutat) 1st conj.
- to sneeze
Conjugation edit
conjugation of strănuta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a strănuta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | strănutând | ||||||
| past participle | strănutat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | strănut | strănuți | strănută | strănutăm | strănutați | strănută | |
| imperfect | strănutam | strănutai | strănuta | strănutam | strănutați | strănutau | |
| simple perfect | strănutai | strănutași | strănută | strănutarăm | strănutarăți | strănutară | |
| pluperfect | strănutasem | strănutaseși | strănutase | strănutaserăm | strănutaserăți | strănutaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să strănut | să strănuți | să strănute | să strănutăm | să strănutați | să strănute | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | strănută | strănutați | |||||
| negative | nu strănuta | nu strănutați | |||||