suficiență

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian sufficienza, from Latin sufficientia.

Noun

suficiență f (uncountable)

1. sufficiency

Declension

declension of suficiență (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) suficiență	suficiența
genitive/dative	(unei) suficiențe	suficienței
vocative	suficiență, suficiențo

Related terms

• suficient