superpune

Romanian

Etymology

From super- +‎ pune.

Verb

a superpune (third-person singular present superpune, past participle superpus) 3rd conj.

1. to overlap

Conjugation

    conjugation of superpune (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a superpune
gerund			superpunând
past participle			superpus
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	superpun	superpui	superpune	superpunem	superpuneți	superpun
	imperfect	superpuneam	superpuneai	superpunea	superpuneam	superpuneați	superpuneau
	simple perfect	superpusei	superpuseși	superpuse	superpuserăm	superpuserăți	superpuseră
	pluperfect	superpusesem	superpuseseși	superpusese	superpuseserăm	superpuseserăți	superpuseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să superpun	să superpui	să superpună	să superpunem	să superpuneți	să superpună
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		superpune			superpuneți
	negative		nu superpune			nu superpuneți