tăgăduință

Romanian

Etymology

From tăgădui +‎ -ință.

Noun

tăgăduință f (plural tăgăduințe)

1. denial

Declension

Declension of tăgăduință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tăgăduință	tăgăduința	(niște) tăgăduințe	tăgăduințele
genitive/dative	(unei) tăgăduințe	tăgăduinței	(unor) tăgăduințe	tăgăduințelor
vocative	tăgăduință, tăgăduințo		tăgăduințelor