timp
Romanian
Etymology
From Latin tempus (“time”), from Proto-Indo-European *tempos (“stretch”), from the root *temp- (“to stetch, string”).
Pronunciation
- IPA: [timp]
Noun
Declension
declension of timp
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| gender n | indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | un timp | timpul | niște timpuri | timpurile |
| genitive/dative | unui timp | timpului | unor timpuri | timpurilor |
Derived terms
Related terms
References
- timp in DEX online - Dicționarul explicativ al limbii române, 2004-2011