îmbobocire

Romanian

Etymology

From îmboboci +‎ -re.

Noun

îmbobocire f (plural îmbobociri)

1. budding

Declension

Declension of îmbobocire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) îmbobocire	îmbobocirea	(niște) îmbobociri	îmbobocirile
genitive/dative	(unei) îmbobociri	îmbobocirii	(unor) îmbobociri	îmbobocirilor
vocative	îmbobocire, îmbobocireo		îmbobocirilor