îmbucătățire

Romanian

Etymology

From îmbucătăți +‎ -re.

Noun

îmbucătățire f (plural mbucătățiri)

1. disintegration

Declension

Declension of îmbucătățire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) îmbucătățire	îmbucătățirea	(niște) mbucătățiri	mbucătățirile
genitive/dative	(unei) mbucătățiri	mbucătățirii	(unor) mbucătățiri	mbucătățirilor
vocative	îmbucătățire, îmbucătățireo		mbucătățirilor

References

• îmbucătățire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN