îmbunător

Romanian

Etymology

From îmbuna +‎ -ător.

Noun

îmbunător m (plural îmbunători)

1. flatterer

Declension

Declension of îmbunător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) îmbunător	îmbunătorul	(niște) îmbunători	îmbunătorii
genitive/dative	(unui) îmbunător	îmbunătorului	(unor) îmbunători	îmbunătorilor
vocative	îmbunătorule		îmbunătorilor

References

• îmbunător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN