împăduri

Romanian

Etymology

From pădure. Compare Aromanian mpãdurescu, mpãduriri.

Verb

a împăduri (third-person singular present împădurește, past participle împădurit) 4th conj.

1. to forest, afforest

Conjugation

    conjugation of împăduri (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a împăduri
gerund			împădurind
past participle			împădurit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împăduresc	împădurești	împădurește	împădurim	împăduriți	împăduresc
	imperfect	împăduream	împădureai	împădurea	împăduream	împădureați	împădureau
	simple perfect	împădurii	împăduriși	împăduri	împădurirăm	împădurirăți	împăduriră
	pluperfect	împădurisem	împăduriseși	împădurise	împăduriserăm	împăduriserăți	împăduriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împăduresc	să împădurești	să împădurească	să împădurim	să împăduriți	să împădurească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împădurește			împăduriți
	negative		nu împăduri			nu împăduriți

Derived terms

• împădurire
• împădurit