împământeni

Romanian

Etymology

From în- +‎ pământean.

Verb

a împământeni (third-person singular present împământenește, past participle împământenit) 4th conj.

1. to naturalize
2. to settle (in a place)

Conjugation

    conjugation of împământeni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a împământeni
gerund			împământenind
past participle			împământenit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împământenesc	împământenești	împământenește	împământenim	împământeniți	împământenesc
	imperfect	împământeneam	împământeneai	împământenea	împământeneam	împământeneați	împământeneau
	simple perfect	împământenii	împământeniși	împământeni	împământenirăm	împământenirăți	împământeniră
	pluperfect	împământenisem	împământeniseși	împământenise	împământeniserăm	împământeniserăți	împământeniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împământenesc	să împământenești	să împământenească	să împământenim	să împământeniți	să împământenească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împământenește			împământeniți
	negative		nu împământeni			nu împământeniți