împiedicător
Romanian edit
Etymology edit
Adjective edit
împiedicător m or n (feminine singular împiedicătoare, masculine plural împiedicători, feminine and neuter plural împiedicătoare)
Declension edit
Declension of împiedicător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | împiedicător | împiedicătoare | împiedicători | împiedicătoare | ||
| definite | împiedicătorul | împiedicătoarea | împiedicătorii | împiedicătoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | împiedicător | împiedicătoare | împiedicători | împiedicătoare | ||
| definite | împiedicătorului | împiedicătoarei | împiedicătorilor | împiedicătoarelor | |||