împiedicat
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of împiedica.
Adjective edit
împiedicat m or n (feminine singular împiedicată, masculine plural împiedicați, feminine and neuter plural împiedicate)
- prevented
- person who trips over
Declension edit
Declension of împiedicat
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | împiedicat | împiedicată | împiedicați | împiedicate | ||
| definite | împiedicatul | împiedicata | împiedicații | împiedicatele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | împiedicat | împiedicate | împiedicați | împiedicate | ||
| definite | împiedicatului | împiedicatei | împiedicaților | împiedicatelor | |||