împletire

Romanian

Etymology

From împleti +‎ -re.

Noun

împletire f (plural împletiri)

1. weaving

Declension

Declension of împletire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) împletire	împletirea	(niște) împletiri	împletirile
genitive/dative	(unei) împletiri	împletirii	(unor) împletiri	împletirilor
vocative	împletire, împletireo		împletirilor