împlinire

Romanian

Etymology

From împlini +‎ -re.

Noun

împlinire f (plural împliniri)

1. fulfillment

Declension

Declension of împlinire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) împlinire	împlinirea	(niște) împliniri	împlinirile
genitive/dative	(unei) împliniri	împlinirii	(unor) împliniri	împlinirilor
vocative	împlinire, împlinireo		împlinirilor