împotrivnic

Romanian

Etymology

From în- +‎ potrivnic.

Noun

împotrivnic m (plural împotrivnici)

1. adversary

Declension

Declension of împotrivnic

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) împotrivnic	împotrivnicul	(niște) împotrivnici	împotrivnicii
genitive/dative	(unui) împotrivnic	împotrivnicului	(unor) împotrivnici	împotrivnicilor
vocative	împotrivnicule		împotrivnicilor

References

• împotrivnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN