împreunătură

Romanian

Etymology

From împreuna +‎ -ătură.

Noun

împreunătură f (plural împreunături)

1. combination

Declension

Declension of împreunătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) împreunătură	împreunătura	(niște) împreunături	împreunăturile
genitive/dative	(unei) împreunături	împreunăturii	(unor) împreunături	împreunăturilor
vocative	împreunătură, împreunăturo		împreunăturilor