împuțiciune

Romanian

Etymology

From împuți +‎ -ciune.

Noun

împuțiciune f (plural împuțiciuni)

1. stinkiness

Declension

Declension of împuțiciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) împuțiciune	împuțiciunea	(niște) împuțiciuni	împuțiciunile
genitive/dative	(unei) împuțiciuni	împuțiciunii	(unor) împuțiciuni	împuțiciunilor
vocative	împuțiciune, împuțiciuneo		împuțiciunilor