împuternicit

Romanian

Etymology

Past participle of împuternici.

Adjective

împuternicit m or n (feminine singular împuternicită, masculine plural împuterniciți, feminine and neuter plural împuternicite)

1. empowered

Declension

Declension of împuternicit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	împuternicit		împuternicită	împuterniciți	împuternicite
	definite	împuternicitul		împuternicita	împuterniciții	împuternicitele
genitive/ dative	indefinite	împuternicit		împuternicite	împuterniciți	împuternicite
	definite	împuternicitului		împuternicitei	împuterniciților	împuternicitelor

Noun

împuternicit m (plural împuterniciți)

1. empowered

Declension

Declension of împuternicit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) împuternicit	împuternicitul	(niște) împuterniciți	împuterniciții
genitive/dative	(unui) împuternicit	împuternicitului	(unor) împuterniciți	împuterniciților
vocative	împuternicitule		împuterniciților

Verb

împuternicit (past participle of împuternici)

1. past participle of împuternici