înăbușire

Romanian

Etymology

From înăbuși +‎ -re.

Noun

înăbușire f (uncountable)

1. repression

Declension

declension of înăbușire (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înăbușire	înăbușirea
genitive/dative	(unei) înăbușire	înăbușirei
vocative	înăbușire, înăbușireo