înțelegător

Romanian

Etymology

From înțeleg (“present indicative of înțelege)”) +‎ -ător.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.t͡se.le.ɡəˈtor/

Adjective

înțelegător m or n (feminine singular înțelegătoare, masculine plural înțelegători, feminine and neuter plural înțelegătoare)

1. understanding (showing compassion)

   Antonym: neînțelegător

Declension

Declension of înțelegător

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	înțelegător		înțelegătoare	înțelegători	înțelegătoare
	definite	înțelegătorul		înțelegătoarea	înțelegătorii	înțelegătoarele
genitive/ dative	indefinite	înțelegător		înțelegătoare	înțelegători	înțelegătoare
	definite	înțelegătorului		înțelegătoarei	înțelegătorilor	înțelegătoarelor