înțelegător
Romanian edit
Etymology edit
From înțeleg (“present indicative of înțelege)”) + -ător.
Pronunciation edit
Adjective edit
înțelegător m or n (feminine singular înțelegătoare, masculine plural înțelegători, feminine and neuter plural înțelegătoare)
- understanding (showing compassion)
- Antonym: neînțelegător
Declension edit
Declension of înțelegător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | înțelegător | înțelegătoare | înțelegători | înțelegătoare | ||
| definite | înțelegătorul | înțelegătoarea | înțelegătorii | înțelegătoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | înțelegător | înțelegătoare | înțelegători | înțelegătoare | ||
| definite | înțelegătorului | înțelegătoarei | înțelegătorilor | înțelegătoarelor | |||