înțelepțire

Romanian

Etymology

From înțelepți +‎ -re.

Noun

înțelepțire f (plural înțelepțiri)

1. wisening

Declension

Declension of înțelepțire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înțelepțire	înțelepțirea	(niște) înțelepțiri	înțelepțirile
genitive/dative	(unei) înțelepțiri	înțelepțirii	(unor) înțelepțiri	înțelepțirilor
vocative	înțelepțire, înțelepțireo		înțelepțirilor

References

• înțelepțire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN