încâlcire

Romanian

Etymology

From încâlci +‎ -re.

Noun

încâlcire f (plural încâlciri)

1. tangling

Declension

Declension of încâlcire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încâlcire	încâlcirea	(niște) încâlciri	încâlcirile
genitive/dative	(unei) încâlciri	încâlcirii	(unor) încâlciri	încâlcirilor
vocative	încâlcire, încâlcireo		încâlcirilor