încântător

See also: incantator

Romanian

Etymology

From încânta +‎ -ător.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.kɨn.təˈtor/

Adjective

încântător m or n (feminine singular încântătoare, masculine plural încântători, feminine and neuter plural încântătoare)

1. delightful, enchanting

Declension

Declension of încântător

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	încântător		încântătoare	încântători	încântătoare
	definite	încântătorul		încântătoarea	încântătorii	încântătoarele
genitive/ dative	indefinite	încântător		încântătoare	încântători	încântătoare
	definite	încântătorului		încântătoarei	încântătorilor	încântătoarelor