încântare

Romanian

Etymology

From încânta +‎ -re.

Noun

încântare f (plural încântări)

1. delight

Declension

Declension of încântare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încântare	încântarea	(niște) încântări	încântările
genitive/dative	(unei) încântări	încântării	(unor) încântări	încântărilor
vocative	încântare, încântareo		încântărilor