încărunțire

Romanian

Etymology

From încărunți +‎ -re.

Noun

încărunțire f (uncountable)

1. graying

Declension

declension of încărunțire (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încărunțire	încărunțirea
genitive/dative	(unei) încărunțire	încărunțirei
vocative	încărunțire, încărunțireo