încetățeni
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a încetățeni (third-person singular present încetățenește, past participle încetățenit) 4th conj.
- to receive citizenship
- to become common
Conjugation edit
conjugation of încetățeni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a încetățeni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încetățenind | ||||||
| past participle | încetățenit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încetățenesc | încetățenești | încetățenește | încetățenim | încetățeniți | încetățenesc | |
| imperfect | încetățeneam | încetățeneai | încetățenea | încetățeneam | încetățeneați | încetățeneau | |
| simple perfect | încetățenii | încetățeniși | încetățeni | încetățenirăm | încetățenirăți | încetățeniră | |
| pluperfect | încetățenisem | încetățeniseși | încetățenise | încetățeniserăm | încetățeniserăți | încetățeniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încetățenesc | să încetățenești | să încetățenească | să încetățenim | să încetățeniți | să încetățenească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încetățenește | încetățeniți | |||||
| negative | nu încetățeni | nu încetățeniți | |||||
References edit
- încetățeni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN