înciumat

Romanian

Etymology

Past participle of înciuma.

Noun

înciumat m (plural înciumați)

1. a sufferer of bubonic plague

Declension

Declension of înciumat

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) înciumat	înciumatul	(niște) înciumați	înciumații
genitive/dative	(unui) înciumat	înciumatului	(unor) înciumați	înciumaților
vocative	înciumatule		înciumaților

Verb

înciumat (past participle of înciuma)

1. past participle of înciuma

References

• înciumat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN