înconjur

Romanian

Etymology

Back-formation from înconjura.

Noun

înconjur n (plural înconjururi)

1. detour

   Synonyms: ocol, ocolire

Declension

Declension of înconjur

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) înconjur	înconjurul	(niște) înconjururi	înconjururile
genitive/dative	(unui) înconjur	înconjurului	(unor) înconjururi	înconjururilor
vocative	înconjurule		înconjururilor