înconjur
Romanian edit
Etymology edit
Back-formation from înconjura.
Noun edit
înconjur n (plural înconjururi)
Declension edit
Declension of înconjur
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) înconjur | înconjurul | (niște) înconjururi | înconjururile |
| genitive/dative | (unui) înconjur | înconjurului | (unor) înconjururi | înconjururilor |
| vocative | înconjurule | înconjururilor | ||