înconjurare

Romanian

Etymology

From înconjura +‎ -re.

Noun

înconjurare f (plural nconjurări)

1. encirclement

Declension

Declension of înconjurare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înconjurare	înconjurarea	(niște) nconjurări	nconjurările
genitive/dative	(unei) nconjurări	nconjurării	(unor) nconjurări	nconjurărilor
vocative	înconjurare, înconjurareo		nconjurărilor