încoronație
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Russian коронация (koronacija) or Polish koronacja. By surface analysis, în- + coronație, or încorona + -ție.
Noun edit
încoronație f (plural încoronații)
Declension edit
Declension of încoronație
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) încoronație | încoronațiea | (niște) încoronații | încoronațiile |
| genitive/dative | (unei) încoronații | încoronațiii | (unor) încoronații | încoronațiilor |
| vocative | încoronație, încoronațieo | încoronațiilor | ||
References edit
- încoronație in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN