încoronare

Romanian

Etymology

From încorona +‎ -re.

Noun

încoronare f (plural încoronări)

1. coronation

Declension

Declension of încoronare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încoronare	încoronarea	(niște) încoronări	încoronările
genitive/dative	(unei) încoronări	încoronării	(unor) încoronări	încoronărilor
vocative	încoronare, încoronareo		încoronărilor