încuibare

Romanian

Etymology

From încuiba +‎ -re.

Noun

încuibare f (uncountable)

1. nesting

Declension

declension of încuibare (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încuibare	încuibarea
genitive/dative	(unei) încuibare	încuibarei
vocative	încuibare, încuibareo