încumetare

Romanian

Etymology

From încumeta +‎ -re.

Noun

încumetare f (uncountable)

1. daring

Declension

declension of încumetare (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încumetare	încumetarea
genitive/dative	(unei) încumetare	încumetarei
vocative	încumetare, încumetareo