încurcare

Romanian

Etymology

From încurca +‎ -re.

Noun

încurcare f (uncountable)

1. entangling

Declension

declension of încurcare (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încurcare	încurcarea
genitive/dative	(unei) încurcare	încurcarei
vocative	încurcare, încurcareo