îndeletnici

Romanian

Etymology

From îndeletnic, from îndelete.

Verb

a îndeletnici (third-person singular present îndeletnicește, past participle îndeletnicit) 4th conj.

1. (reflexive) to be engaged in

Conjugation

    conjugation of îndeletnici (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a îndeletnici
gerund			îndeletnicind
past participle			îndeletnicit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îndeletnicesc	îndeletnicești	îndeletnicește	îndeletnicim	îndeletniciți	îndeletnicesc
	imperfect	îndeletniceam	îndeletniceai	îndeletnicea	îndeletniceam	îndeletniceați	îndeletniceau
	simple perfect	îndeletnicii	îndeletniciși	îndeletnici	îndeletnicirăm	îndeletnicirăți	îndeletniciră
	pluperfect	îndeletnicisem	îndeletniciseși	îndeletnicise	îndeletniciserăm	îndeletniciserăți	îndeletniciseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îndeletnicesc	să îndeletnicești	să îndeletnicească	să îndeletnicim	să îndeletniciți	să îndeletnicească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îndeletnicește			îndeletniciți
	negative		nu îndeletnici			nu îndeletniciți

Derived terms

• îndeletnicire