îndeletnici
Romanian edit
Etymology edit
From îndeletnic, from îndelete.
Verb edit
a îndeletnici (third-person singular present îndeletnicește, past participle îndeletnicit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of îndeletnici (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a îndeletnici | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îndeletnicind | ||||||
| past participle | îndeletnicit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îndeletnicesc | îndeletnicești | îndeletnicește | îndeletnicim | îndeletniciți | îndeletnicesc | |
| imperfect | îndeletniceam | îndeletniceai | îndeletnicea | îndeletniceam | îndeletniceați | îndeletniceau | |
| simple perfect | îndeletnicii | îndeletniciși | îndeletnici | îndeletnicirăm | îndeletnicirăți | îndeletniciră | |
| pluperfect | îndeletnicisem | îndeletniciseși | îndeletnicise | îndeletniciserăm | îndeletniciserăți | îndeletniciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îndeletnicesc | să îndeletnicești | să îndeletnicească | să îndeletnicim | să îndeletniciți | să îndeletnicească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îndeletnicește | îndeletniciți | |||||
| negative | nu îndeletnici | nu îndeletniciți | |||||