îndestulător

Romanian

Etymology

From îndestula +‎ -ător.

Adjective

îndestulător m or n (feminine singular îndestulătoare, masculine plural îndestulători, feminine and neuter plural îndestulătoare)

1. sufficient

Declension

Declension of îndestulător

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	îndestulător		îndestulătoare	îndestulători	îndestulătoare
	definite	îndestulătorul		îndestulătoarea	îndestulătorii	îndestulătoarele
genitive/ dative	indefinite	îndestulător		îndestulătoare	îndestulători	îndestulătoare
	definite	îndestulătorului		îndestulătoarei	îndestulătorilor	îndestulătoarelor