îndigui

Romanian

Etymology

From în- +‎ dig +‎ -ui.

Verb

a îndigui (third-person singular present îndiguiește, past participle îndiguit) 4th conj.

1. to levee

Conjugation

    conjugation of îndigui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a îndigui
gerund			îndiguind
past participle			îndiguit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îndiguiesc	îndiguiești	îndiguiește	îndiguim	îndiguiți	îndiguiesc
	imperfect	îndiguiam	îndiguiai	îndiguia	îndiguiam	îndiguiați	îndiguiau
	simple perfect	îndiguii	îndiguiși	îndigui	îndiguirăm	îndiguirăți	îndiguiră
	pluperfect	îndiguisem	îndiguiseși	îndiguise	îndiguiserăm	îndiguiserăți	îndiguiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îndiguiesc	să îndiguiești	să îndiguiască	să îndiguim	să îndiguiți	să îndiguiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îndiguiește			îndiguiți
	negative		nu îndigui			nu îndiguiți