îndrăcire

Romanian

Etymology

From îndrăci +‎ -re.

Noun

îndrăcire f (uncountable)

1. demonization

Declension

declension of îndrăcire (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) îndrăcire	îndrăcirea
genitive/dative	(unei) îndrăcire	îndrăcirei
vocative	îndrăcire, îndrăcireo