îndritui

Romanian

Etymology

From în- +‎ drit +‎ -ui.

Verb

a îndritui (third-person singular present îndrituie, past participle îndrituit) 4th conj.

1. (obsolete) to be entitled, to be authorized

Conjugation

    conjugation of îndritui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a îndritui
gerund			îndrituind
past participle			îndrituit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îndrituiesc	îndrituiești	îndrituiește	îndrituim	îndrituiți	îndrituiesc
	imperfect	îndrituiam	îndrituiai	îndrituia	îndrituiam	îndrituiați	îndrituiau
	simple perfect	îndrituii	îndrituiși	îndritui	îndrituirăm	îndrituirăți	îndrituiră
	pluperfect	îndrituisem	îndrituiseși	îndrituise	îndrituiserăm	îndrituiserăți	îndrituiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îndrituiesc	să îndrituiești	să îndrituiască	să îndrituim	să îndrituiți	să îndrituiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îndrituiește			îndrituiți
	negative		nu îndritui			nu îndrituiți

References

• îndritui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN