îndrumare

Romanian

Etymology

From îndruma +‎ -re.

Noun

îndrumare f (plural îndrumări)

1. guidance

Declension

Declension of îndrumare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) îndrumare	îndrumarea	(niște) îndrumări	îndrumările
genitive/dative	(unei) îndrumări	îndrumării	(unor) îndrumări	îndrumărilor
vocative	îndrumare, îndrumareo		îndrumărilor