înecăciune

Romanian

Etymology

From îneca +‎ -ăciune.

Noun

înecăciune f (plural înecăciuni)

1. drowning

Declension

Declension of înecăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înecăciune	înecăciunea	(niște) înecăciuni	înecăciunile
genitive/dative	(unei) înecăciuni	înecăciunii	(unor) înecăciuni	înecăciunilor
vocative	înecăciune, înecăciuneo		înecăciunilor