înfăptuire

Romanian

Etymology

From înfăptui +‎ -re.

Noun

înfăptuire f (plural înfăptuiri)

1. achievement

Declension

Declension of înfăptuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înfăptuire	înfăptuirea	(niște) înfăptuiri	înfăptuirile
genitive/dative	(unei) înfăptuiri	înfăptuirii	(unor) înfăptuiri	înfăptuirilor
vocative	înfăptuire, înfăptuireo		înfăptuirilor